Daca e luni – avem inghetata

Este Danemarca tara nordica, cu temperaturi mai scazute (vara, caci iarna, dimpotriva, este mai blinda), dar se mananca o gramada de inghetata; atat de multa incat exista si masina speciala care se plimba pe strazi sunand din clopotel (poate in loc de :”inghetaaaata, inghetataaaata, inghetata aveeeeem!”) si vinde inghetata doritorilor. La noi pe strada vine in fiecare zi de luni: merge incet, incet, se opreste, mai suna din clopotel, iar mai avenseaza putin, pana ajunge in capatul strazii, mai suna, asteapta, serveste eventualii clienti si pleaca. Nu am cumparat niciodata pana acum. La cate sortimente de inghetata are si la cat sunt eu de nehotarata… cred ca ar sta masina o jumate de zi pe strada la noi; insa lunea viitoare sper sa ma prinda pregatita.

Loc bun de facut siesta

S-a intamplat acum cateva zile. A adormit in carucior si l-am lasat afara. Era imbracat destul de gros; aparat de vant, aparat de ploaie, iar pe post de babyalarm a functionat usa deschisa dinspre gradina.

Aici este ceva foarte obisnuit sa culci copilul la pranz afara, in carucior gen landou, indiferent de anotimp. Poate ca e cazul sa le adoptam stilul din moment ce si la cresa tot pe afara se doarme..

Bebelusesti

M-am hotarat acum, pe seara
Sa va povestesc ce am facut asta vara

Am “sarit” de 9 kg si mi se pare

Ca am pus cantarul la grea incercare

Mi-au aparut doi dinti

.. si, va rog, uitati!

M-am hotarat sa ii pastrez curati

Am fost la mare,

am fost la soare.

“M-am diversificat”,

Numeroase obiecte am gustat,

 

Am ajutat la ordonat ..

.. si reparat.

Am zis sa nu mai stau deoparte

Si m-am pus cu burta pe carte.

Nu va uitati asa ciudat

V-am spus: m-am apucat de studiat!

Am invatat un nou mod de deplasare,

M-am apucat de programare,

Si am reusit sa ma ridic in picioare.

Ah, ce incantare!

Ipostaze…somnoroase

 

 

La cererea publicului – poze!

Familie tanara cautam gazduire cateva nopti in Bucuresti

Cum era cazul sa mai stearga cineva praful de pe blogul asta si cum am mai vazut probleme de genu’ rezolvate in acest mod, ne-am gandit sa incercam si noi.
Timpul ne preseaza asa ca trecem direct la subiect: peste aproximativ doua saptamani venim in tara. Nu cu catel, cu purcel, ci numai cu bebe-ul din dotare sa il prezentam familiei si prietenilor si…viceversa. Cum majoritatea prietenilor nostri locuiesc in Bucuresti, ca sa ii putem vizita/intalni/vorbi cu toti trebuie sa ramanem cateva zile in oras. Ei, si acum ajungem in miezul problemei: nu avem unde innopta. Amintim ca avem una bucata copil la purtator (dar NU chitaitor!!). Asadar, se ofera cineva?… cumva?…mai jos am atasat si o poza…poate va ajuta sa va hotarati…sau nu.

eu sunt mic...nu stiu nimic

… si cu cine seamana bebe?

Nici nu a aparut bine pe lume ca cei cunoscuti, rude, prieteni au si inceput sa emita pareri legat de asemanarea bebelusului cu autorii. Unii spun ca ar semana mai mult cu mine, altii .. ca se “arunca” in partea maica-sii, iar altii nu s-au putut hotari. Noi zicem ca seamana la fel de mult si cu unul si cu celalalt. Nu trebuie sa ne credeti pe cuvant. E masurat.

MyHeritage: Family tree – Genealogy – Celebrity – Collage – Morph

Breaking news

Intrerupem seria celor 4 anotimpuri cu un comunicat important pentru tara: asadar, va anuntam (cu ceva intarziere) ca in urma cu aproape doua saptamani, intr-o zi de luni, s-a nascut micutul David pe care vi-l prezentam intr-o avanpremiera putin mai jos.

”Emotie de toamna” … scrisa iarna?!

Stiu, a fost o pauza lunga de cand nu am mai scris pe-aici si s-a si asternut un strat gros de praf pe acest blog. Am trecut in noul an cu aceiasi criza de inspiratie si in timp starea de plictiseala generala s-a accentuat. Suferind profound din cauza lipsei de inspiratie si gandindu-ma la ce as mai putea sa scriu pe blog, mi-am amintit o veche zicala/vorba ruseasca: “atunci cand nu mai ai ce sa spui – vorbeste despre vreme” (nu stiu exact care este sensul acestei vorbe – e prea profunda pentru intelegerea mea). Astfel am realizat ca vremea e un subiect foarte discutat in Danemarca – tara cu o vreme foarte imprevizibila si ciudata. Zilnic aud colegi de munca plangandu-se de timpul de afara, citesc in ziare ca din cauza vremii multi danezi devin depresivi,…am avut colegi romani care au renuntat la Danemarca tot din cauza timpului urat…adevarul fiind ca in cea mai mare parte a timpului danezii au parte de o vreme urata, ploioasa. Dar mie imi place, m-am obisnuit. Vara – vremea e foarte schimbatoare si atunci cand incepe ploaia nu ma grabesc sa ma adapostesc, oricum peste max 10 min iese soarele si in alte 10 min esti iarasi cu hainele uscate. Alt factor meteorologic cu care e greu sa te obisnuiesti este vantul puternic – o adevarata resursa naturala a Danemarcei (apropos de vant – 30% din energia necesara tarii este data de centarlele eoliene pe care le intalnesti la tot pasul)…si acum,cand iesim la plimbare, ma amuza intrebarea retorica, de altfel, a  sotiei “Sunt ciufulita?”…raspunsul fiind oarecum evident.

 

Nefiind o fire care sa adore extremele pot sa zic sus si tare ca vremea din DK este pe placul meu: verile sunt racoroase si iernile blande (alt paradox pt o tara nordica). Ca si in tara natala si aici cel mai indragit anotimp este toamna – lunile septembrie si octombrie fiind cele mai frumoase…mai bine va uitati voi la pozele de mai jos si cred ca o sa intelegeti ce vreau sa spun.

 

Criza financiara

Cred ca sunteti de acord cu mine ca in ultimul timp, subiectul crizei financiare este unul dintre cele mai fierbinti si mai mediatizate. Mass media a intuit bine potentialul enorm de a face audienta pe marginea acestui subiect si astfel suntem asaltati din toate partile cu stiri care mai de care mai apocaliptice despre criza financiara: la televizor (bine ca nu am unul) in toate buletinele de stiri sunt prezentate „relatari cutremuratoare” despre criza financiara avand titluri de genul “Sange pe bursele din New York”; in ziare – mai mult de 50% din articole sunt despre criza financiara. Pe langa efectul general de panica creat in urma acestui bombardament cu stiri negative din lumea financiara un alt aspect colateral observat de mine zilnic este ca brusc m-am trezit inconjurat de o multime de analisti si specialisti financiari. In fiecare zi cand vin la serviciu, majoritatea colegilor se saluta reciproc cu expresii de genul: “Ai vazut cu cat a crescut dolarul ?” sau “Frate, cat a putut sa scada indicele Down Jones!”. Eu fiind mai de moda veche am ramas la banalele expresii de salut, gen:“ Buna dimineata” si la cele noi raspund sec cu un “Whatever”. Nu mai vorbesc de pauzele de masa…cand la cantina am impresia ca sunt pe Wall Street: subiectele de baza fiind criza financiara, investitii strategice, evolutia actiunilor…s.a.m.d. Acum sa nu credeti ca sunt total ignorant in ce priveste subiectul, ba dimpotriva imi place sa citesc, urmaresc cateva forumuri si bloguri pe aceasta tema…dar cu cat citesc mai mult cu atat imi dau seama cat de putin stiu despre acest domeniu (nu ca ar fi cine stie ce mare filosofie, de fapt marea parte a informatiei cu care ma intalnesc in acest proces de educare financiara a propriei persoane, sunt principii elementare care tin mai mult de bunul simt decat de termeni si calcule complicate). Asa ca eu ma abtin sa-mi prezint parerea despre criza financiara…deocamdata.